1. Privind la bolta-albastră, nu pot să nu slăvesc
Lucrarea Ta măiastră, o, Creator ceresc!
'N-atâta armonie eu grijile-mi destram
Şi plin de bucurie, cu dragoste exclam:

R: Ești cel mai frumos!
Şi nimeni nu-i ca Tine!
Îţi cântă florile,
Te-adoră zorile,
Ești cel mai frumos!
Ești cel mai frumos!
Măreţ şi înălţat
Prin tot ce ai creat,
Eşti Doamne minunat,
Eşti cel mai frumos!

2. De-atâta măreţie sunt, Doamne, copleşit
Şi-Ţi cânt mereu doar Ţie, o, Tatăl meu iubit.
Când razele de soare zâmbind îmi bat în geam
M-alint 'n-acea splendoare şi fericit exclam:

3. Spre bolta cea senină, spre cerul infinit,
Un pumn firav de tină, de Tine plămădit,
M-avânt, dorind fierbinte să zbor, să Te-ntâlnesc
Pe Tine, drag Părinte, şi-n taină să-Ţi şoptesc: